Prepar pâine de câțiva ani dar nu mă declar un profesionist din simplul motiv că multă vreme nu mi-a ieșit cum îmi doream. Rețete sunt multe dar ele trebuie să-ți curgă din degete, adică să ai mâna formată. Și răbdare să faci câteva deloc bune.

Dar mai nou prepar și pânie bună și vreau să împărtășescu cu voi miracolul ăsta. Dipă ce am încercat multe tipuri de făină și multe procedee, am ajuns la concluzia că devărul este undeva la mijloc. Mă ajută făina dar și priceperea, atât cât e.

Pâinea din imagine este făcută dintr-un kilogram de făină, iar eu am mers pe 700 g făină de focaccia/ pizza (tip 00) și 300 g semola. Dar puteți încerca și cu făina pe care o aveți. cert este că dacă le folosiți pe astea, iese mai elastică, sau cel puțin mie așa îmi iese. Dar poate fi bună și o combinație de făină tip 650 cu făină tip 000. Never say never.

Apoi, drojdie proaspătă, cam 50 g, poate 60, pe care o dizolv în apă călduță cu o lingură de zahăr și o lași 10 minute. Făina o omogenizez, că doar sunt două tipuri, și adaug sare, aproape o lingură rasă, dar ține și de sare și de gust. În rest, 400 – 500 ml apă călduță. Nu am o măsură pentru că depinde cât absoarbe făina și cum se prezintă aluatul. Cert este că trebuie să obți o cocă elastică, foarte puțin lipicoasă și, evident, hidratată (nu tare ca piatra), pe care o frămânți preț de 10-15 minute. Dacă ești fericitul posesor al unui malaxor, ai rezolvat problema. Dar există și rețete pe bază de aluat nefrământat, este plin netul.

Apoi, ai două variante cu două rezultate ușor diferite: ori lași coca să crească peste noapte, acoperită cu folie, la rece (în frigider), ori o lași la termepratura camerei 2-3 ore (minimum două, după parerea mea), să crească frumos. Eu o las direct în vasul în care o coc, să prindă formă. Folosesc un vas de fontă cu capac, emailat, de 7 litri, dar vezi ce ai și tu, eventual o tavă. Mie îmi place în vasul de fontă pentru că asigură o coacere uniformă. Ung fundul vasului cu puțin ulei ca să nu se prindă și pudrez pâinea cu puțină făină, după care o crestez cu o lamă.

Coc pâinea în aragazul electric – pentru că nu am norocul unui cuptor cu lemne – la 240 grade, cu capacul pus, preț de 40 minute iar apoi o mai las vreo zece minute fără capac pe programul cu încălzire ”sus și jos”, poate și ventilație. Dar timpii nu-s ”matematici”, o vezi și tu din ochi cum se comportă.

Rezultatul îl vedeți în fotografie.