Zilele acestea am tot fost întrebat cum prepar eu mielul de Paște. Și pentru a nu mă repeta la nesfârșit, uite rețeta care – fie între noi – nu e cu nimic a mea:

Cumpăr mielul dintr-o sursă sigură și îl porționez în bucăți de aproximativ jumătate de kilogram, și-l spăl bine. Apoi, separ componentele care se potrivesc pentru friptură (picioare, coaste, partea cu muști a pieptului, și la scald bine în vin alb sec. Dacă vrei, pe poți lăsa în vin cu apă (50/50) peste noapte, la rece. Cu celelalte bucăți vă spun imediat ce fac.

Ai nevoie de o tavă adâncă (nu de pizza, nu clasica tavă de cuptor. Poate ai ceva mai vechi, cum aveau bunicii. E perfectă. Așez bucățile strategic, să aibă aer, după care completez cu două degete de apă cu vin alb. Bucățile de carne le condimentez cu cimbru proaspăt (sau zatar – eu folosesc des zatarul la carnea de miel/ oaie), sare mare, piper roșu boabe (sau negru, după posibilități), doua – trei foi de dafin, duă care pun o căpățână de usturoi tot cu coajă, tăiată pe din două, pe orizontal. Acopăr bine tava cu folie alimentară din aluminiu și preîncălzesc cuptorul la 140 grade (sau treapta 2 sau 3 din 5). Poți folosi vas de lut sau fonta cu capac însă mie tava îmi aduce aminte de Paște.

Las friptua în cuptor vreo 3 ore, după care îndepărtez folia, măresc la 180 grade și-o mai las 45 minute, spre o oră (după ochi). Din când în când o scald cu sos din tavă.

Din cap și ceva secțiuni de os (șirea spinării) fac ciorbă de miel, ușor acrișoară dar dreasă cu iaurt și smântână, puțin leuștean și foarte puțin tarhon. După model ardelenesc. Din resturile de carne (dacă sunt suficiente) și din pieptul fără mușchi (practic e mai multă grăsime și carne care nu și-a găsit rostul în altceva) fac un kebab pe țepușă și îl fac pe jar. Dacă nu ai destulă carne, completezi cu carne de vacă tocată, de preferat pulpă.

Ar trebui să îți iasă bune, dar câte bordeie atâtea obiceie.